„Domnule doctor, copilul meu nu mănâncă bine! E problema lui sau a mea?” Cum să îți ajuți copilul să mănânce sănătos și echilibrat

Abordarea „încă o înghițitură” are loc, de obicei, atunci când vrei ca un copil să mănânce o anumită mâncare sau să mănânce mai mult în general, spun Gill Rapley și Tracey Murkett. „Cercetările ne arată, însă, că dacă încerci să-I convingi pe copii să mănânce o mâncare pe care nu o vor, acestora le va displăcea și mai mult respectivul fel de mâncare. Poate funcționa pe termen scurt, dar acest lucru înseamnă că un copil va fi mai puțin dispus să aleagă un anumit tip de mâncare mai târziu. Acest lucru este, de asemenea, adevărat atunci când un fel de mâncare care îi place copilului, de obicei ceva dulce, este folosit drept recompensă după ce copilul mănâncă un fel care nu îi place sau unul despre care părinții sunt îngrijorați că nu îi va plăcea copilului, precum o anumită legume. În acest caz, copilul începe să aprecieze recompense chiar și mai mult, în timp ce felul de mâncare care nu îi place, îi va plăcea chiar mai puțin. Astfel, el va fi mai puțin predispus să aleagă o dietă sănătoasă și echilibrată pe măsură ce va crește”, explică acestea.

Copiii care sunt forțați să mănânce riscă să devină supraponderali atunci când cresc

Să încerci să îi convingi pe copii să mănânce o cantitate mai mare de mâncare decât își doresc, oricare ar fi aceea, este, de asemenea, o practică dăunătoare. „Învață copilul să ignore semnalele pe care corpuI le trimite pentru a-i spune că este „plin”. Acest lucru înseamnă că va fi supus riscului de a mânca prea mult și de a deveni supraponderal, pe măsură ce va crește. Percepția părinților că trebuie să-și alerge copilul cu farfuria de mâncare înseamnă, de asemenea, că mesele în familie nu sunt relaxate pentru nimeni. Iar mâncarea și mâncatul ar trebui să fie întotdeauna plăcute.”

Potrivit lui Gill Rapley și Tracey Murkett, această abordare își are originea în felul în care au trăit străbunicii și bunicii noștri în prima jumătate a secolului 20, o perioadă dominată de război și foamete. Atunci să nu termini tot din farfurie însemna să rămâi flămând o perioadă bună de timp, mâncarea nu trebuia irosită, iar felul în care se hrănea un copil făcea diferența dintre viață și moarte. Astăzi avem mâncare din belșug, însă aceasta este de multe ori de proastă calitate. „Astăzi avem mijloacele de a ne umple cu mâncare de proastă calitate, dar am continuat să ne păstrăm obiceiul de a ne convinge copiii să mănânce, deși nu mai există niciun motiv”, spun Gill Rapley și Tracey Murkett.

„Dacă părinții mănâncă nesănătos, singura soluție pe termen lung este să își schimbe propriile obiceiuri culinare”

Potrivit celor două britanice,fiecare copil, dacă se dezvoltă normal, ar trebui să dețină controlul asupra a ceea ce mănâncă, cât de repede, cât de mult. „Numai el știe ce îi spune corpul în legătură cu tipul și cantitatea de nutrienți de care are nevoie într-o anumită zi, la o anumită masa. Copilul decide ce să mănânce, din mâncarea oferită, iar rolul părinților este să prepare și să ofere mâncare hrănitoare și variată, evitând junk food-ul și ingredientele nenecesare, precum sarea și zahărul. Copilul nu își controlează părinții, nici ceea ce îi pun în farfurie, controlează doar cât mănâncă. Bebelușii, în special, trebuie să aibă ocazia să exploreze mâncarea și să decid cât să mănânce. Dacă este lăsat să se joace cu mâncarea, înainte de a o băga în gură, bebelușul va învăța cât să muște și cum să mestece”, susțin Gill Rapley și Tracey Murkett.

Părinții au cel mai important rol în crearea obiceiurilor alimentare ale copiilor, însă nu prin ceea ce spun sau ceea ce le pun în farfurii celor mici. Ci prin ceea ce pun în propriile lor farfurii. „Copiii învață să mănânce, urmărindu-i pe părinții lor mâncând. Este adevărat că ajută să le oferi copiilor mâncăruri sănătoase, dar acest lucru nu va funcționa dacă ei nu îi văd pe părinți consumând acel tip de mâncare. Chiar dacă i se dă o altfel de mâncare atunci când este mic, el va ajunge în final să ia parte la masele părinților, să mănânce din aceeași mâncare. Dacă părinții mănâncă nesănătos, singura soluție pe termen lung este să își schimbe propriile obiceiuri culinare”. Este o soluție care funcționează și în cazul copiilor mai mari care au căpătat obiceiuri culinare nesănătoase, de care pare că nu vor mai scăpa niciodată. Mesele sănătoase și relaxate în familie, însoțite de explicații legate de felul în care folosește corpul mâncarea și felul în care este produsă aceasta, pot face minuni dacă se transformă într-un obicei.

Copiii au nevoie să mănânce mai puțin decât cred părinții lor

Copiii au nevoie să mănânce mai puțin decât cred mulți părinți, spun cele două specialiste în nutriție: „Ei au nevoie să mănânce exact atât cât să rămână sănătoși și știm că să fii supraponderal este nesănătos. Cantitatea exacta este diferită de la un copil la altul și poate varia de la o zi la alta, în cazul aceluiași copil. Cel mai bun ghid este chiar apetitul celui mic. Din păcate, deseori, copiii aleg să mănânce mai puțin decât își imaginează părinții lor că ar trebui, în special în perioada 1-3 ani. Mulți părinți nu își dau seama că, între 1 și 3 ani, copiii au nevoie să mănânce mai puține mâncare decât aveau atunci când aveau sub un an. Când copiii mici sunt presați să mănânce mai mult decât au nevoie, la o vârstă la care devin mai asertivi și capabili să argumenteze, mesele se transformă în bătălii și problemele precum„mofturile” și refuzul mâncării apar adesea”, spun Gill Rapley și Tracey Murkett.

Studiile arată că obiceiurile alimentare ale unui bebeluș încep încă din perioada intrauterină, iar diversificarea reprezintă un moment cheie care poate influența pe termen lung felul în care se hrănește un copil. „Bebelușii sub șase luni nu pot să digere efficient mâncărurile solide, așa că ar trebui să mănânce exclusive lapte. La șase luni, copiii sunt capabili să ia în mână bucăți de mâncare și să le mestece, așadar nu este nevoie să îi hrănim cu lingurița. Cu cât mai des îi incluzi în mesele de familie, cu atât mai bine. Astfel va învăța să aleagă dintr-o gamă de mâncăruri sănătoase și nu își dezvolta preferința pentru alimentele nesănătoase. Un bebeluș nu ar trebui presat să mănânce anumite mâncăruri, să mănânce repede. Poate să nu mănânce niciun fel de mâncare sau foarte puțină săptămâni întregi – acest lucru este normal, iar laptele ar trebui să rămână principala sa sursă de nutriție până în jurul vârstei de un an. Să faci anumite mâncăruri să pară speciale sau să presupui că un anumit tip de mâncare nu o să-I placă sunt practici care ar trebui evitate pe cât de mult posibil. Părinții pot să aibă încredere că bebelușul lor știe ce are nevoie”, sunt de părere Gill Rapley și Tracey Murkett.

Ce înseamnă diversificarea naturală

Cele două se vor afla pe 6 iunie la București, unde vor susține, la invitația „Totul despre mame„, o conferință pe tema diversificării naturale, ghidate de copil. Tododată, cărțile lor, „Diversificare naturală” și „Copii crescuți cu blândețe”, vor fi lansate pe 22 mai, la librăria Humanitas Cișmigiu, începând cu ora 18:30.

În timpul conferinței acestea vor vorbi despre curentul numit diversificare naturală, care a devenit un fenomen în special în Marea Britanie și Olanda. „Diversificarea naturală este o abordare care permite copilului să progreseze în mod natural și îi respectă abilitatea de a-și regla propriul apetit. Primele mâncăruri ar trebui să fie ușor de apucat de către copii – bucăți cât un deget sau fâșii lungi. Alte forme și texturi pot fi incluse gradual, pe măsură ce copilul capătă mai multă experiență. Bucățile trebuie să fie suficient de tari pentru a putea fi apucate, dar suficient de moi pentru a fi mestecate – fructele pot fi crude, dar legumele și carnea trebuie să fie gătite. Mâncarea este mai curând oferită copilului, decât data, astfel încât decizia de a o lua sau nu să aparțină copilului. Copilul nu trebuie convins, grăbit sau consrâns în niciun fel, trebuie să i se permită să exploreze mâncarea. Primele mese sunt despre învățare, nu despre mâncare, așa că este important ca copilul să nu fie oboist sau flămând. Laptele trebuie oferit ca și înainte, pentru că, până la vârsta de un an, aceasta este principala sursă de nutriție a copilului”, explică Gill Rapley și Tracey Murkett.

„Mesele în familie trebuie să fie un moment pentru conversație și companie bună, nu pentru persuasiune, mită sau lupte”

Cel mai important element care îl ajută pe un copil să-și dezvolte obiceiul de a mânca sănătos sunt mesele în familie. „Este recomandat ca întreaga familie să stea împreună la masa ori de câte ori este posibil. Toți membri familie trebuie să cumpere, prepare și împartă aceeași mâncare hrănitoare. Nu trebuie să presupui că fiecare masa trebuie urmată de un desert. Trebuie să faci mesele în familie plăcute. Acestea reprezintă un moment potrivit pentru conversație și companie bună, nu pentru persuasiune, mită sau lupte. Toți membri familiei trebuie tratați la fel și trebuie să avem încredere în ei că mănâncă ceea ce au nevoie. Între mese, îi poți oferi copilului gustări sănătoase, dacă îi este foame”, arată cekle